Oaspete în Alma Vii

 

În prima atestare documentară a satului Alma Vii (1289) se face referire la acesta ca fiind un sat liber pe pământul Coroanei Ungare. Două secole mai târziu, se construia pe vârful dealului o biserică de tip hală, cu vedere spre sat,  în secolul XVI fiind înlocuită de o biserică fortificată mai solidă. Mai târziu, în secolul XIX, bolta bisericii în stil gotic târziu, a fost demolată şi înlocuită de o boltă cu trei arcade pe nervuri în cruce, o galerie construită pe părțile de nord şi de vest şi un cor cu tavan plat. Altarul, în stil clasic (1852), are patru coloane corintice şi o arhitravă boltită cu o statuie a lui Hristos. Orga, în stil baroc, a fost instalată în 1721. În 1966, Institutul Monumentelor Istorice a desfăşurat lucrări majore de restaurare a bisericii.

Alma Vii se află la capătul unui drum de ţară, între dealuri acoperite de păduri, peisajul natural ce îl înconjoară, biserica fortificată şi gospodăriile armonios aranjate formând o imagine pitorească. Însă ceea ce are Alma Vii mai de preţ sunt oamenii: o comuniune de etnii şi personalităţi diverse care convieţuiesc în bună înţelegere păstrând obiceiurile vieţii autentice de la ţară.

Alma Vii este unul dintre puţinele sate cu o populaţie activă şi un patrimoniu construit bine conservat. Continuarea practicilor agricole tradiţionale a determinat păstrarea peisajului cultural şi natural autentic.

Din anul 2009 Mihai Eminescu Trust derulează proiecte aici pentru a face din Alma Vii un “Sat de sine stătător”: au fost restaurate faţadele caselor vechi, au fost reparate podeţele din lemn, a fost pavat spaţiul public cu piatră de râu. Magazinul sătesc a fost reamenajat cu un spaţiu pentru produse locale şi o cramă tradiţională. Dispensarul a fost şi el renovat pentru a facilita activitatea unui medic în sat.

Peste 50 de locuitori au beneficiat de formare şi calificare în zidărie, dulgherie, agroturism sau cursuri de limba engleză. Au fost înfiinţate echipe de constructori, un atelier de dulgherie şi unul de fierărie, toate lucrările din proiect fiind realizate de oamenii satului. Iniţial au fost amenajate două case de oaspeţi, urmând altele patru. Una dintre cele mai remarcabile realizări este restaurarea vechii şcoli, care a devenit Centru de Informare şi Pregătire Profesională. Este unicul centru din ţară, din mediul rural, care oferă formare celor interesaţi de patrimoniu, dornici să-şi însuşească o meserie tradiţională. Alma Vii este acum un sat model.

Anterior celebru pentru podgoriile şi livezile sale, satul Alma Vii a suferit masiv de depopulare şi de şomaj după exodul în masă al saşilor, la începutul anilor 1990. În prezent aici există 200 de case şi 390 de locuitori. Biserica ortodoxă se află în partea de sus a satului, iar lângă biserica fortificată se află şcoala primară, un magazin sătesc şi o grădiniţă.

Fiecare casă şi zidul curţii ei sunt zugrăvite în culori distincte şi fiecare faţadă este decorată cu emblema familiei sau o zicală şi cu o dată amintind de un eveniment din istoria clădirii.
 Spaţiul public din centrul satului este pietruit, fâşiile de iarbă din faţa caselor sunt străbătute de un şanţ adânc, prin care curge un mic pârâu şi peste care se trece peste podeţe cioplite din lemn de stejar. Pomi fructiferi sau sălcii sunt aliniați de-a lungul străzii, oferind umbră gâştelor, raţelor, găinilor şi câinilor adormiţi. Străzile nu sunt goale, ci sunt traversate de oameni şi animale, în special dimineaţa şi seara.

Agricultura are încă puternice elemente tradiţionale. O mare parte din mijloacele de transport sunt cele trase de cai, deşi pot fi văzute tot mai multe tractoare. Vacile sunt mânate zi de zi pe păşune, la apus găsindu-şi singure drumul spre casă. Oile sunt în afara satului toată vara, cu ciobanii care locuiesc în stâne. Laptele de oaie este transformat în "mingi" de brânză moale, de culoare albă.

Alma Vii

 

Fânul este cosit şi uscat în căpiţe, apoi transportat cu căruţa în gospodării, unde urmează să fie depozitat afară, în clăi sau în podul hambarelor. Livezile sunt cultivate la marginea satului, la care se adaugă şi pomii fructiferi împrăştiaţi pe păşune, din a căror fructe se fac gemuri. Drumurile văilor sunt delimitate de câmpuri cultivate cu porumb, grâu, ovăz, orz, fasole, cartofi şi alte culturi. Grădinile din jurul caselor sunt folosite intens pentru cultivarea legumelor, plantelor medicinale şi a florilor.

Peisajele din jur au fost formate de mai multe generaţii de săteni. Păduri întinse de foioase acoperă coama şi costişele dealurilor, fiind dominate de stejar, fag, carpen şi tei. Câmpurile îngrijite de la baza văii sunt cultivate sau sunt pajişti cosite, iar pe malurile pârâului sunt aliniate sălcii şi arini.

Zona din jurul satului Alma Vii este extrem de valoroasă şi bogată în biodiversitate. Se estimează că aici pot fi găsite aproximativ 100 de specii de păsări, 70 de specii de fluturi, 50 de mamifere, 10 de amfibieni, 6 de reptile şi sute de plante. Această zonă a fost inclusă recent în reţeaua europeană Natura 2000.

O specialitate culinară săsească ce poate fi savurată de oaspeți se face din varză și aluat de pâine în cuptor.

 

O legendă a satului

 

În monografia învatatorului Gheorghe Gaman se poate citi despre o poveste auzită de la preotul sas Carl Reich, care a slujit la Alma Vii între anii 1930-1939. Legenda spune că o tânără fată numită Helma a fost fugărită din cauza unui fapt imoral de un grup de bărbați dintr-un sat vecin până la lacul vechi, unde a fost împinsă în apă. Bărbații, crezând că fata s-a înecat, s-au intors acasă. Însă fata a ieșit din apă și s-a ascuns în stuf câteva zile. Nu departe de acest lac, fata și-a construit o colibă din stuf unde a locuit, fiindu-i frică să se întoarcă în sat. Așa au fost puse bazele noului sat care a fost denumit dupa fată, Helma-Almen. Din cauza nisipului adus de curenții pârâului rece de a lungul secolelor, vechiul lac s-a uscat, în zilele noastre locul fostului lac numindu-se “olde Woar” - ”lacul vechi”.

 


Unde poți sta

 

În Casa de oaspeți  Alma Vii 104 - Rezervă aici!