Între 15 septembrie și 30 noiembrie 2020, Fundația Mihai Eminescu Trust este partener în cadrul proiectului „Documentație tehnico-economică pentru consolidarea, restaurarea și punerea în valoare a Casei Șerbu, sit UNESCO Sighișoara.”

Proiectul este finanțat de Institutul Național al Patrimoniului prin Timbrul Monumentelor Istorice. Finanțarea a fost câștigată în urma competiției de proiecte din sesiunea mai-iulie 2020, pentru proiecte care au ca scop protejarea și promovarea monumentelor istorice.

Obiectivele specifice ale proiectului sunt:

  1. Realizarea documentației tehnico-economice pentru restaurarea, conservarea și punerea în valoare a clădirii monument istoric inclusă în LMI 2010 în grupa A-cod MS-II-m-A-16004, Casa Șerbu.
  2. Propuneri de reintegrarea clădirii monument istoric în viața ansamblului protejat Cetatea Sighișoara.
  3. Propuneri pentruCrearea de spații destinate educației și ativismului în domeniul protejării și valorizării patrimoniului.
  4. Conștientizarea de către comunitatea locală a valorii identitare a patrimoniului local.
  5. Implicarea membrilor comunității în acțiuni directe de comunicare, promovare și valorizare a clădirilor de patrimoniu.
Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este Casa_Siekmann_original.jpg
Casa Șerbu 1963

Această clădire monument este amplasată în Centrul Istoric al Municipiului Sighișoara, pe strada Tâmplarilor, la numărul 9-9A, foștii proprietari fiind familiile de origine germană Bernath și Melzer.

Clădirea este dezvoltată în plan în forma literei L, iar topografia terenului prezintă o pantă pe două direcții nord-sud și est-vest, particularitate exploatată în etapele de construcție și este vizibilă prin decalaje de nivel la exterior și la interior.


Clădirea este dezvoltată pe două niveluri principale – demisol și parter înalt – și unul secundar – podul. Imobilul are patru fațade – ce prezintă un minim de elemente decorative – și două căi de acces principale. Demisolul conține două spații – pivnița parțial boltită și o încăpere acoperită cu tavan de lemn lăcuit.

Învelitoarea a fost inițial din șindrilă, apoi din țiglă solzi. Astăzi este realizată din țiglă profilată, așa cum apare și în cele două fotografii din 1963.

Clădirea a rămas nelocuită, timp de cel puțin 15 ani, aspect care a contribuit la starea de degradare a componentelor sale. Degradările prezente sunt, în principal, de natură structurală, cauzate de tasările în timp ale terenului de sub ziduri, de sarcinile acoperișului și de intervențiile umane.

În starea actuală, clădirea nu prezintă risc imediat de prăbușire, însă se impun de urgență o serie de intervenții de reparație și consolidare.