Sub îndrumarea arhitectului Jan Hülsemann, Fundația noastră a organizat 49 de cursuri informale în satele Mălâncrav, Florești și Viscri, pentru restaurarea ferestrelor. Toate s-au întâmplat în perioada 2006 – 2007. Am făcut asta pentru că am inițiat și continuăm și azi o campanie de convingere adresată proprietarilor de case pentru a nu arunca ferestrele vechi și de a nu le înlocui cu termopane.

Evaluarea ferestrei:

Cum închid canatele? Sunt ele fixe şi stabile? Feroneriile sunt funcţionale? Canaturile sunt fixate în ramă mobil si fără unduituri? Şarnierele sunt rigide şi stabile? Închizătoarele închid perfect? În cazul închizătoarelor cu tijă, calcă acestea în mod egal şi corespunzător şi sus şi jos în găurile de ancorare? Canaturile sunt deformate? Este cazul ca doar feroneriile să fie rearanjate sau reparate?

Care este starea lemnului, în special pe partea de exterior? Gradul de deteriorare în urma acţiunii intemperiilor, în special riglele expuse intemperiilor şi bara transversală inferioară. Lemnul este fisurat, crăpat sau rupt? Se poate observa un atac din partea unor insecte?

De cel fel şi în ce stare este vopseaua? Există mai multe straturi de vopsea? Stratul de vopsea este încă etanş sau este deja decojit, fisurat sau coşcovit?

Geamul: Sunt sticle sparte? Falţul de chit mai este intact?

În ce stare este cadrul? Este el bine fixat în tencuială respectiv în zidarie? În ce stare este stratul de legatura cu peretele? Există neentanşeităţi vizibile? Sunt porţiuni de lemn deteriorate?

  • Întocmirea unui plan orientativ pentru ferestrele şi uşile de reparat, cu numerotarea lor
  • Demontarea canaturilor de fereastră cu numerotarea lor conform planului orientativ   

Amenajarea unui loc de muncă adecvat. Ferestrele demontate trebuie să fie dispuse perfect orizontal. Nu este permis ca ele să se deformeze şi nici să se îndoaie. Se recomandă utilizarea de bancuri de lucru stabile, cu grinzi puternice pe care pot fi dispuse ferestrele demontate. Orizontalitatea poate fi verificată simplu printr-o trecere de aliniere deasupra grinzilor.

Demontarea geamurilor ce nu sunt bine fixate şi îndepărtarea geamurilor sparte, îndepărtarea resturilor de sticlă şi de chit din falţurile de chit. Pentru a putea înlocui geamul spart, falţurile trebuiesc bine curăţate până la lemn.

  • Decaparea straturilor vechi de vopsea,  dacă este necesar sau dorit

Adesea nu mai merită menţinerea straturilor vechi de vopsea. De regulă există mai multe straturi de vopsea una peste alta formând un strat atât de gros, încât lemnul este complet etanşat şi din această cauză a ajuns să se deterioreze. Astfel de straturi groase de vopsea împiedică şi închiderea ferestrei şi mobilitatea feroneriilor. Adesea există chiar sisteme de vopsire diferite şi incompatibile (de exemplu vopsea de ulei şi vopsea pe bază de răşini), ceea ce a dus la apariţia de bule, corojiri şi deteriorări neregulate.  

De aceea, de regulă se recomandă îndepărtarea completă, până la lemn, a vopselei vechi, aceasta şi pentru a asigura ferestrei o durată de viaţă mai mare prin utilizarea unui nou sistem de vopsire, ce permite difusiunea.  

Azi este posibil ca în loc de decaparea manuală complicată, părţile mobile să fie introduse într-o baie de decapare. Astfel este posibilă îndepărtarea completă a vopselei vechi şi din locurile greu accesibile, cum ar fi feronerii şi profile. Dar pentru că prin această metodă   lemnul stă un anumit timp în apă, acesta s-ar putea deforma sau umfla foarte tare. Totodată s-ar putea deteriora încleieri vechi şi anumite piese metalice s-ar putea coroda. De aceea metoda cea mai bună este utilizarea de decapant pentru vopsea urmată de îndepărtarea manuală a straturilor vechi de vopsea folosind ustensile adecvate (diferite spatule şi lame speciale, ce permit şi curăţirea profilelor).

În orice caz ar trebui mai întâi încercat cu care soluţie se obţin cele mai bune rezultate.

  • Repararea pieselor din lemn
  • Înlocuirea unor piese din lemn (riglele expuse intemperiilor)
  • Repararea  şi complectarea feroneriilor şi a altor piese metalice
  • Pretatare în vederea înlocuirii geamurilor şi a aplicării noului strat de vopsea
    • Se curăţă bine întregul profil din lemn. Resturile de chit şi de vopsea, cuiele, praful şi murdăriile se îndepărtează complet cu un dorn sau cu o lamă, apoi se periază şi se curăţă cu jet de aer sau se aspiră.

În special vor fi curăţate foarte bine falţurile de geam, pana pe lemn. Nu este permis să existe reziduri de vopsea deoarece asta ar diminua aderenţa şi calitatea procesului de uscare al noului strat de chit. 

  • Se va şlefui bine cu hârtie abrazivă de granulaţie 80, şlefuire fină cu hârtie abrazivă de granulaţie 100.
    • Praful şi rezudurile mici se îndepărtează cu peria urmat de ştergere cu o cârpă umedă.
    • Se va aplica un strat de grund corespunzător cu noul sistem de vopsire ales. Aici se recomandă o vopsire nouă în exclusivitate cu vopsele din ulei vegetal sau doar cu ulei de in transparent. De aceea grundul se va realiza fie cu ulei de grunduire pentru vopsea din ulei vegetal conform indicaţiilor producătorului de vopsea, fie cu ulei de in respectiv cu soluţie de ulei de in (50% ulei de in şi 50% terpentină). Uleiul de in trebuie să fie  fiert si sicativat, deoarece în caz contrar se va usca foarte greu.

Falţurile de chit vor fi tot aşa  grunduite, deoarece astfel se îmbunătăţeşte aderenţa  dintre chitul pe bază de ulei de in şi lemn.

După ce stratul de grund s-a uscat, însă cel mai devreme după 24 de ore, se poate începe chituirea noului geam.

  • Chituirea noului geam. Chitul pentru geam tipic este chitul compus din cretă, ulei de in respectiv firnis de ulei de in şi eventual cu adaus de liant de chit (praf de piatră de calcar). Un astfel de chit este moale şi foarte fin, uşor de aplicat, poate fi întins drept şi regulat, nu rămâne lipit de cuţit şi de mâini, nu curge, nu crapă şi se usucă încet. Stratul de chit trebuie protejat contra intemperiilor prin aplicarea unui strat care permite difusiunea. Un strat de protecţie etans ar împiedica uscarea.

În cazul în care geamurile vechi mai sunt în stare bună, ele ar trebui remontate şi în acest scop, în prealabil vor fi bine curăţate, resturile  de vopsea veche fiind complet îndepărtate (rindea de canelat, benzină de curăţat), apoi geamul este fixat în canatul corespunzător.

  1. Canatul de fereastră va fi dispus orizontal, cu falţul în sus, pe un banc de lucru plan şi stabil. Se fixează geamul în ramă şi se aplică de jur împrejur un strat de chit pe fundul falţului. Chitul trebuie apăsat de jur împrejur peste marginea falţului şi trebuie să aibe o grosime de circa 3 mm. Concomitent trebuie avut grijă ca adâncimea falţului rămasă liberă să fie suficient de mare, în special în cazul lăţimilor de falţ mai mici de 10mm.

Chitul împins peste falţ va fi tăiat cu un cuţit de chit şi complet îndepărtat.

  • Acum colţurile trebuiesc „fulardate“. Această consolidare este necesară pentru a conferi ferestrei stabilitate, chiar şi în cazul de greutăţi mari ale geamurilor, mai ales că de regulă ferestrele sunt realizate din profile de lemn fine, fără îmbinări la colţ stabile. În special în direcţia diagonalei de la partea cu închizătoarea sus spre partea de agăţare în balama jos, trebuiesc fixate strâns între sticla de geam şi lemnul cadrului mici tije de lemn astfel încât să se prevină deformarea trapezoidală a canatului ferestrei.
    • În continuare geamul va fi fixat cu mici cuie fără cap. Se va avea grijă ca aceste cuişoare să nu deranjeze atunci când se îndepărtează mai târziu stratul de chit liber.
    • Se aplică al doilea strat de chit în falţ şi se trage în lungul cantului de falţ în unghi de 45°, după care se nivelează perfect. Acest strat de chit nu trebuie să depăşească limita fundului de falţ, dar nici nu are voie să rămână spaţiu liber spre interior. Această etapă de lucru necesită îndemânare, exerciţiu şi experienţă. După caz se poate repeta din loc în loc, se poate apăsa pe canturi după care se renivelează. Colţurile nu au voie să fie rotunjite, ci trebuie să fie colţuroase. Chitul excedentar va fi îndepărtat atent, cu un cuţit.
    • La sfârşit, resturile de ulei vor fi îndepărtate atent de pe chit şi de pe geam de pe ambele părţi, utilizându-se creta de munte / praf de creta şi o pensulă moale.

După circa 24 de ore chitul a format o pieliţă subţire. Doar după 6 până la 8 săptămâni chitul este suficient de întărit încât poate fi aplicat stratul de vopsea acoperitor. În aceasta perioada de aşteptare fereastra trebuie manevrată cu grijă pentru a nu deteriora stratul de chit. Foarte uşor se apasă cu degetul pe falţ şi se distruge astfel o muncă de calitate.

Este foarte important ca la alegerea sistemului de vopsire să se ţină seama de compatibilitatea dintre chit şi vopsea. Se recomandă doar vopsele pe bază de ulei de in sau vopsele de ulei vegetal.

Vopsirea cu un nou strat de vopsea de ulei vegetal

Vopsele de ulei vegetal pot fi achiziţionate într-o paletă coloristică foarte largă, diferitele nuanţe putând fi şi amestecate între ele. Există însă şi nuanţe tradiţionale, cum ar fi maro, ocru, albastru pulbere sau verde.  De regulă însă se recomandă amestecarea de nuanţe de culori stinse. 

  1. Aplicarea unui strat de grund cu ulei a fost deja realizată înainte de fixarea geamului.
  2. După scurgerea duratei de întărire a chitului se aplică un strat intermediar de vopsea de ulei vegetal semigras.
  3. Şlefuire intermediară cu hârtie abrazivă de granulaţie 100.
  4. Vopsire finală cu vopsea de ulei vegetal gras.