Oaspete în Mălâncrav / Malmkrog / Almakerék

 

Atestat documentar din anul 1305, satul Mălâncrav are încă o populaţie de saşi mai mare decât orice alt sat din Transilvania. În 1340 comuna şi terenul înconjurător au devenit proprietatea familiei princiare Apafi, doi dintre membrii acestei familii conducând Transilvania în sec. XVII.

Prima atestare documentară a satului Mălâncrav datează din anul 1305, apărând ca un sat de clăcaşi, aflat în proprietatea familiei Apafi. Împreună cu alte câteva sate unde se aşezaseră de asemenea arendaşi saşi, această comunitate aparţinea unui teritoriu care a fost oferit de împăratul maghiar nobilior săi sub forma unui comitat. Aceste pământuri se aflau între scaunele săseşti libere din Sighişoara, Mediaş şi Cincu. În anul 1775 Mălâncrav, împreună cu alte proprietăţi ale familiei Apafi, trece în proprietatea familiei nobiliare Bethlen printr-un decret regal. Ultimul proprietar al acestui sat a fost contesa Susanne Haller.

În acea periodă a existat o singură casă zidită în afara reşendinţei nobiliare, restul caselor fiind de lut sau de lemn. Acest fapt a dus la distrugerea a mai bine de două treimi din sat într-un incendiu, locuitorii fiind nevoiţi să-si reconstuiască casele din caramidă. În anul 1865 scriitorul englez Charles Boner constata în însemnările sale că toate casele au „un aspect solid şi un aer de prosperitate comfortabilă”.

Biserica din Mălâncrav, concepută ca o basilică cu trei nave, a fost construită de locuitorii satului din ordinul moşierului Apafi la începutul sec XIV  fiind dedicată Sfintei Maria. Stilul în care a fost construită biserica se încadrează aproape în întregime stilului romanic. Fresca de 20 metri din nava centrală este cea mai mare, şi din punct de vedere tematic, cea mai completă frescă în stil gotic din Transilvania. 53 de imagini sunt grupate în patru rânduri suprapuse şi în spaţiile dintre arcade.

În sec. XIX, frescele din nava centrală au fost acoperite cu vopsea. Au fost scoase la lumină în 1914, rămânând însă afectate într-o oarecare măsură de lucrările de renovare. Frescele care acopereau nava centrală şi corul s-au păstrat în bună parte. Aceste fresce sunt considerate cele mai frumoase din Transilvania, înscriidu-se în „ stilul internaţional al goticului de la curţile regale” după cum îl numea Vasile Drăguţ.

În prezent, comunitatea evanghelică din Mălâncrav numără aproximativ 150 de  enoriaşi care păstreaza câteva din vechile trădiţii săseşti. Săptămânal sunt organizate întâlniri pentru toate vârstele, comunitatea rămânând astfel una vie şi activă.

 

Livada și fabrica de suc de mere ecologice

 

În Mălâncrav există o tradiție în cultivarea pomilor fructiferi, numele maghiar al satului, Almakerek, însemnând chiar “măr rotund”.

Livada a fost lucrată intensiv în timpul communist și apoi lăsată în paragină. În anul 2002 MET a preluat livada și a transformat-o pentru a primi certificare ecologică. Pe o suprafață de cca 100 hectare cresc soiuri vechi, tipice pentru această zonă din Ardeal: Patul, Poinic, Renet de Leizberg, Renet de Bauman, Frumos de Boscop, Parmen Auriu și Gustav Durabil, soiuri foarte aromate de mere care dau gust deosebit sucului de mere de la Mălâncrav. 
Sucul este produs în fabrica din livadă și este, în mod previzibil, fără aditivi, zahăr sau conservanți.

Mălâncrav - Conacul Apafi

 

În sat se practică țesutul, un meștesug tradițional. Doamna Maria Nistor este specializată în țesatură din lână naturală de oaie, lucrând covoare deosebite și nu numai. Doamna Elena Neagu este specialistă in țesături tradiționale din bumbac, săsești și românești deopotrivă (prosoape, fețe de masă).

În Mălâncrav se află al doilea cuptor de țiglă și cărămida tradițională construit de Mihai Eminescu Trust. Cuptorul se găsește în vecinatatea fabricii de suc de mere.

Specialitatea culinară a locului este desigur un preparat din mere: supă sasească de mere!

 

Conacul Apafi, o casă de oaspeți cu istorie

 

Situat deasupra satului, lângă biserică și livadă, conacul, ca de altfel și satul, au aparținut familiei nobile Apafi. În sec. XVIII, când aceștia nu au mai avut moștenitori, a fost preluat de familia nobiliară Bethlen. De-a lungul secolelor, și-a schimbat forma și a fost refăcut de mai multe ori în 1830 de proprietarul de atunci, Graf Haller. În 1920 conacul a fost dat în proprietatea comunității săsești, transformat în cămin cultural, apoi confiscat de comuniști în 1949.

Mihai Eminescu Trust a preluat conacul Apafi în anul 2000 și după 5 ani de restaurare a fost inaugurat sub forma de acum, restaurarea fiind premiată cu premiul ”Europa nostra”. 
Conacul Apafi este acum o casă de oaspeți deosebită, cu 5 camere spațioase, balcon, bibliotecă, un living mare, gradină refacută cu o fântănă arteziană care te poartă în alte timpuri.

 

Unde poți sta

 

În Conacul Apafi - Rezervă aici!.

În Casa de oaspeți Mălâncrav 139 - Rezervă aici!

În Casa de oaspeți Mălâncrav 276 - Rezervă aici!

În Casa de oaspeți Mălâncrav 297 - Rezervă aici!

În Casa de oaspeți Mălâncrav 335 - Rezervă aici!