Deschizând comunități cu cheia sol

File de jurnal cu Anamaria Stamp

Anul acesta, muzică și glasuri de copii se vor auzi din patru sate transilvănene. Copiii din Archita (jud. Mureș), Florești, Mălâncrav și Alma Vii (jud. Sibiu) sunt integrați într-un program de workshop-uri muzicale și teatrale, organizate alături de Anamaria Stamp – pianistă și profesoară de pian – și de alți traineri din Olanda și România. Toate se întâmplă datorită unei finanțări venite din partea partenerilor de încredere ai Mihai Eminescu Trust – Fundația HORIZON, cei care au crezut în nevoia copiilor din zona rurală de a învăța și de a se dezvolta prin muzică și teatru. Anamaria ne povestește cum a fost prima zi a experienței sale din Archita.

„Ajunse-n Archita, parcă satul dormea sub aburi de frig și fum de lemne în sobă. Era o liniște deplină pe străzi și doar câinii se vedeau pe ulițe. Ajunse la școală împreună cu Marrit Bausch, realizator de teatru, actriță, mentor, și Liza, membră a Fundației Mihai Eminescu Trust, ne-am regăsit într-un mediu vioi, plin de viață, copiii colorând pereții albi ai școlii cu chiuituri și entuziasm! Ne-am instalat, în timp ce profesorii din școală ne urmăreau tacticos, iar domnul Neluțu, administratorul școlii, oferindu-ne ajutorul său necondiționat. Primul workshop a fost cu douăzeci și șapte de copii năzdrăvani și foarte curioși. Dacă ați fi putut să ascultați de-afară, din curtea școlii, ați fi auzit sunetele pianului, ale copiilor, ale mentorilor, dar toate într-un cor al lor. Un haos plăcut, ceva de care toți aveam nevoie ca să găsim un punct comun de lucru.

Workshop-urile pentru clasele I-IV au durat cinci zile, aproape două ore în fiecare zi. Copiii au fost repartizați pe grupe și au participat cu toții la atelierele de muzică, teatru și lucru manual. Am construit cu ei instrumente muzicale din baloane, cu care am învățat apoi exerciții ritmice cu elementele ploii. Copiii au mai învățat notația universală a notelor, A, B, C, D, E, F, G și, cu ele, să cânte la xilofoane. Iar improvizațiile la pian i-au făcut pe toți copiii năzdrăvani să asculte cuminți și să-și dorească să rămână în clasă.

Un lucru pe care îl apreciez la Fundația MET este implicarea comunității în locațiile în care își desfășoară activitatea. Oameni dragi și dedicați au făcut parte și din acest proiect la Archita. Spre exemplu, Cătălina ne-a gătit nu doar o dată, ci pe toată perioada cursurilor, prânzuri fantastice, cu bucate alese din propria sa cămară. Sau îmi amintesc de Neluțu, administratorul școlii, cel care ne-a fost mereu de ajutor cu orice cablu sau instrument ce trebuia să-l montăm sau mutăm.

După minunatul prânz și o socată cu gust de copilărie, împreună cu Marrit, am luat satul la pas, undeva pe la orele amiezii, să simțim dacă acea liniște deplină de dimineață se mai aude. Satul prinsese și el culoare, deși încă totul era învăluit într-o nunață cenușie de la fumul din hornuri. Am întâlnit pe câte o doamnă zâmbitoare pe la porți și pe câțiva domni de la bar care ne-au salutat respectuos. Am trecut pe lângă biserica săsească care încă adăpostește o orgă veche, la care am și cântat ultima dată în 2015, cu ocazia unui concert.

Mai jos de biserică, în parc, scârțâia ușor o hintă cu trei copii pe ea. Strigau și ne chemau, tocmai ce fuseseră la workshop-ul nostru. I-am salutat și le-am amintit că ne vedem din nou mâine. Ajunse la intersecția cu drumul care ducea înapoi la școală, am luat-o la dreapta, pregătindu-ne pentru al doilea workshop, cel al copiilor de clasele V – VIII. Trecând pe lângă aceleași case ca și de dimineață, am observat, în spatele unei case roz, o șură în curte, aflată în curs de restaurare. Aici este locația pe care cei de la Fundația MET o pregătesc să devină un centru comunitar multifuncțional, cu un teren de fotbal și multe altele pentru această comunitate care tânjește după posibilități.

Am început. Atelierul cu copiii claselor V – VIII. Avem de data aceasta douăzeci și cinci de copii și adolescenți ce trec, poate, prin cea mai importantă perioadă a vieții lor, adolescenți cu multe vise! Ne-au încântat cu ideile lor și m-au surprins plăcut cu cât de bine vorbeau engleză unii din ei. Am început exercițiile de încălzire pentru teatru, zâmbetele lor îi dădeau de gol. “Nu râdem unii de alții”, le-am spus, ”Toți trebuie să acceptăm faptul că fiecare simțim și gândim diferit”. Cărțile de dezvoltare personală erau pe mese, dar eu și Marrit am simțit că dorim să-i încurajăm mai mult spre răbdare, să se asculte unul pe celălalt respectuos, mai ales că suntem într-un spațiu protector, unde putem să ne exprimăm cu toții cum dorim și cum simțim. Am continuat pe urmă cu exercițiile de improvizație la pian. Tuturor le place jazz-ul! That is a fact! Și-așa a fost și în Archita. Fantastice sunete destinse sunau pe pian. Băieții și-au dat silința și mai mult decât fetele. Poate cu gândul să le impresioneze?!

Cursul s-a terminat cu dorința mea de a-i învăța unul din cântecele mele preferate de primăvară: “Cucule, pasăre sură”. După câteva încercări, am simțit că este poate demodat, așa că mi-am încercat norocul să-i învăț “Cui nu-i place dragostea“, în varianta de cor, bineînțeles. După prima strofă, s-au ridicat în picioare, au dansat ritmul și i-am prins pe toți în joc!

Așa a început micul nostru proiect la Archita, care s-a terminat tot așa, cu un concert la sala de evenimente a satului, prin mici nori de fum de la soba cu lemne și jumătate de sat ce i-a ascultat pe micuții și mai marii noștri artiști, făuriți într-o săptămână foarte productivă din punct de vedere muzical, cultural, teatral și personal! Am rămas prietenă cu cadrele didactice de acolo, sperând să păstrăm o legătură până data viitoare când ne vom întoarce la Archita. Pentru moment, ne pregătim mai departe, pentru drumul spre Alma Vii și cursurile muzicale de acolo, de pe 28 aprilie – 4 mai. Le mulțumim din suflet celor de la Fundația Mihai Eminescu Trust pentru că ne-au oferit șansa să-i cunoaștem și să lucrăm cu acești copii minunați, Fundației Horizon care susține acest proiect, oamenilor din sat care ne-au fost alături în acest proiect și, mai ales, lui Marrit Bausch cea care spune despre acest sat:

„Satul Archita era pentru mine necunoscut și îndepărtat. Dar după o săptămână îl simt aproape. Împreună cu Ana și Fundația MET am reușit să creăm un spațiu sigur în care creativitatea și autenticitatea au înflorit. Ne-am conectat la nivel personal; lucrând împreună cu copiii. Copiii erau foarte dornici și curioși, la fel și eu, și Ana. Ca profesor de teatru, a fost o mare provocare să predau fără a folosi multe cuvinte, deoarece majoritatea dintre ei nu puteau comunica cu mine în engleză. A fost nevoie de multă pantomimă, mișcare și creativitate din partea mea. Un vânt proaspăt se simțea prin sat, iar sala unde am avut concertul s-a schimbat brusc dintr-un loc puțin trist, într-un loc comunitar plin de viață, în care ne-am adunat cu toții. Aceasta a fost o călătorie deosebit de frumoasă pentru mine.”